Sunt pamantean,nu astept si nu doresc elogii
De la teroristii secolului XXII:
Indiferenta,egoismul,interesul material.
De la inimi de piatra nu astept Iubire,
Nici acte de binefacere din partea celor ce isi vad doar de lumea lor!
Bunatatea și blândetea pretind sacrificii
Intr-o lume in care dreptatea si bunul simt sunt nestemate;
Niciodata insa nu e prea tarziu
Binele a-l face,dragostea a drege,de la rau a se-ntoarce.
Ma gandesc uneori la copiii strazii,
Din Bucuresti,și din alte orase.
Oare ce viitor ii mai asteapta
Sa-si aline clipele de durere și singuratate?
Vad adesea la fereastra viitorului meu,
Un ochi de vultur,ce ma vegheaza mereu;
Ca si cand s-ar oferi sa dea la o parte fila ce ma tine prizonier argilei,
Mă-ntreaba mereu:,,Esti gata?”
Din cioburile pasiunilor,viselor,Iubirii si sperantelor mele
I-am facut oglinda amintirii;
Din patimi am facut izvor
Sa bea sufletul ratacitor,
Până a ajunge cu mana la stele.
Numai pe tine,dragostea mea,
Etern neâmplinita,din orgoliu,bunatate sau frica,
N-am mai avut in ce sa te prefac;
Culorile,de mult mi s-au terminat;
Peste pânza,inserarea profund s-a lăsat.
Numai barza,Răbdarea,
Pe varful unui cos innegurit de vreme,
Ar vrea sa-i fac-acoperiș ... Uitarea.
